>.> Începuturi şi istoric >.>

[Anny]

La începutul mileniului 3, muzica gen chill out prinde contur. Aşa cum lumea din vest devine mai rapidă, mai complexă, mai frecventă în energie, bucuria de a asculta muzica instrumentală, care să exprime atât mediul nostru înconjurător exterior cât şi spaţiile lăuntrice ale noastre, este acum mai populară ca oricând.
Acest gen de muzică are multe nume : ambient, new age, instrumentală contemporană, experimentală, spacerock, ambient techno, ambient trance, mood music, world music, muzică acustică nouă.
Brian Eno, muzician englez, inginer de sunet, a fost primul care a oficializat acest termen de ambient.
În notele de pe coperta materialului său Ambient 1: Music For Airports, el defineşte acest gen ca muzică facută pentru a induce calmul şi spatiul de a gândi.
Din perspectiva lui Eno, muzica ambient este muzică ce poate fi ascultată atât activ, cu atenţie, cât şi lăsată să cânte uşor, pe fundal; depinde dacă ascultătorul vrea să ofere atenţie sau nu muzicii când o ascultă. Asta a şi fost de fapt ideea acestui stil muzical.
Totuşi, muzica ambientală este poate stilul cel mai controversat din toate genurile clasificate până acum. Cu siguranţă că muzica instrumentală şi chill-out a existat şi inainte ca Eno să o defineasca , în forma cântecelor gregoriene din evul mediu târziu sau în forma rock-ului psychedelic din 60. Unii se plâng că orice definiţie a acestui stil muzical este incompletă.
Unul din sursele de bază ale muzicii ambientale este avangarda clasică. Mai exact, în secolul al nouăsprezecelea, doi compozitori, şi anume Claude Debussy şi Erik Satie au denumit muzică de cameră câteva aranjamente melodice la pian. La începutul secolului XX, compozitorul american John Cage a construit un soi de muzică din sunetele apei, sunetele Africii, ale Indiei şi Indoneziei. Mai mult, el şi-a provocat ascultătorii cu tot soiul de sunete, inducându-le ideea că liniştea poate fi considerată o formă validă a muzicii.
Exemple de artişti care abordează acest gen muzical ar fi inutil să dăm, deoarece se pare că în ultima vreme aproape orice muzician a experimentat stilul muzical pus în discutie. Sound-uri similare puteţi găsi la Portishead, Lamb, Hooverphonic, foarte mulţi artişti care abordează muzica electronică, fie ea house, techno, electro house, trance, psychedelic, goa, etc. Ideea de muzică de cameră, de relaxare, muzică ce trebuie consumată în intimitate sau într-un cerc restrâns, s-a transformat uşor uşor în nevoia de trend, de exprimare originală, în abordare muzicală specifică. Un site util pentru a vă lamuri despre ce artişti este vorba este ambientmusicguide.com. :$-):